Tratarea cu UV sau “Efectul razelor UltraViolete asupra apei din piscina”

Posted on Posted in Articole

Metoda luminii ultraviolete antimicrobiene este folosita in purificarea si dezinfectia apei, aerului si suprafetelor, ca metoda unica, rapida si non-chimica. Prin aceasta metoda sunt distrusi parazitii rezistenti la alti dezinfectanti chimici, precum Cryptosporidia si Giardia.

Aplicatiile cu scopul de dezinfectare au fost descoperite la sfarsitul secolului 19, insa pe la mijlocul secolului 20 au devenit deja o practica. La inceput erau folosite in dezinfectia medicala si a mediilor de lucru ce trebuiau sa fie sterilizate. Apoi din ce in ce mai mult au fost folosite la dezinfectarea apei potabile sau a apelor de evacuare. Recent si-a gasit noi aplicatii in purificarea aerului.

De-a lungul timpului tehnologia UV a devenit o alternativa datorita faptului ca este o metoda eficienta, economica, sigura, rapida, usor de utilizat si fara a genera nici un fel de produsi secundari.

Radiatia UV este o radiatie electromagnetica cu lungimi de unda cuprinse intre cele ale razele X si cele ale luminii vizibile. Acest interval al valorilor lungimilor de unda este 100 – 400 nm (nanometri). Intervalul este divizat in 4 grupe, fiecare cu o putere de dezinfectie diferita – UVA (315 -400 nm), UVB (280-315 nm), UVC (200-280 nm) si UV vid (100-200 nm).

Din acest spectru de patru grupe, UVC sunt considerate cele mai puternice, cel mai usor absorbite de ADN, ARN si proteine. Aceasta grupa este considerata antimicrobiana. Cel mai puternic efect de distrugere se atinge intre 205 – 280 nm, iar varful de sensibilitate al microorganismelor este la 265 nm.

Mecanismul de actiune antimicrobian este urmatorul : moleculele de ADN si ARN absorb fotoni. Se naste astfel o reactie fotochimica ce distruge miezul genetic al moleculelor, le rearanjeaza si le blocheaza functiile celulare vitale : abilitatea de a functiona si de a se reproduce. Daca microorganismele nu se mai pot reproduce, nu se inmultesc si atunci nu mai pot infecta nici un organism cu care vin ele in contact.

Este un proces similar cu efectul pe care-l au razele cu o lungime mai mare de unda (UVB) asupra corpului uman – arsurile. Insa microorganismele, spre deosebire de complexul corp uman, sunt mai putin protejate de raze si nu pot supravietui unei expuneri prelungite la actiunea ultravioletelor.

Tratarea cu UV presupune o operare extrem de simpla si este binecunoscuta pentru controlul eficient al microorganismelor dar si pentru indepartarea cloraminelor din apa.

Dupa cum v-am prezentat in articolul despre tratarea cu clor, cloraminele sunt un produs secundar ce produc iritarea ochilor si a pielii inotatorilor, dau mirosul acela intepator de clor si corodeaza structurile metalice ale incaperii piscinei.

Sub actiunea UV cloraminele se transforma in HCl, N2 si H2O.

Folosind actiunea razelor UV, putem scadea cantitatea de clor folosit la dezinfectare, concentratia lui si de asemenea reducem cantitatea de apa proaspata ce trebuie inlocuita, obtinand in schimb o apa mai cristalina (limpede).

Eficienta acestui tip de dezinfectare depinde de cativa factori :

– perioada de timp in care microorganismele sunt expuse (deci de debitul de recirculare a apei),

– claritatea apei (turbiditatea),

– intensitatea si lungimea de unda a radiatiei UV (adica puterea lampii).

Daca viteza de circulatie a apei prin dispozitiv este prea mare, nu va exista o expunere suficienta a microorganismelor la razele UV si acestea pot trece mai departe neafectate. Nici o viteza prea mica nu este buna, intrucat va provoca incalzirea in exces a zonei si va defecta lampa UV.

O expunerea din abundenta o obtinem prin recircularea repetata a apei prin sistemul montat. Multiplele treceri prin lampa UV vor fi eficiente pentru un numar mai ridicat de virusi si germeni si vor iradia microorganismele de mai multe ori provocand in final distrugerea lor.

Prezenta de particule mari de mizerie (mai mari de 5 microni) pot proteja microorganismele, care patrund inauntrul lor si le folosesc ca pe un scut impotriva radiatiei distrugatoare. De aceea este foarte importanta filtrarea apei, care este oricum efectuata la orice piscina. Pe langa scopul de retinere a mizeriilor ce contin virusi, filtrarea asigura o transparenta a apei neparat necesara unei transmiteri eficiente a luminii.

Dimensionarile din punct de vedere putere, volum de apa, etc le sugereaza producatorii de astfel de aparate.

Un sterilizator UV se monteaza usor, pe conducta de apa, dupa filtru.

El se compune din lampa UV, introdusa intr-un manson de cuart (o teaca transparenta) si fixate intr-un dispozitiv prin care trece continuu apa ce trebuie dezinfectata. Invelisul exterior al dispozitivului este fabricat din materiale care nu permit trecerea razelor UV catre exterior, catre incinta camerei tehnice. Mansonul de cuart este in contact direct cu apa si rolul lui este de a izola lampa astfel incat sa nu se produca scurtcuicuite la contactele electrice, de a crea o bariera termica permitand lampii sa functioneze la temperatura ideala – 104 Fhr (40 C) – si de a permite transmiterea maxima a razelor UV in apa. Acest manson se face din cuart pur deoarece acesta are o rata de transmisie de 98% si astfel nu se pierde din energia razelor ultraviolete.

Cu timpul se poate depune biofilm pe teaca de cuart, ceea ce duce la micsorarea puterii lampii. De aceea sterilizatoarele trebuie curatate periodic, iar lampile UV trebuie schimbate atunci cand nu mai sunt eficiente. De cate ori se schimba lampa este indicata si stergerea tecii cu o carpa umeda. La unele modele de sterilizatoare se poate executa aceasta operatie fara ca aceasta sa fie scoasa din sterilizator. In unele cazuri nu se poate sterge in locas si trebuie scoasa si inlocuita.

Lampile UV trebuie schimbate la un interval de circa 1 an ( fiecare producator masoara in ore de functionare 8000 – 9000 h). In general ele sunt proiectate sa opereze continuu, iar pe parcursul intervalului precizat de producator lampa va pierde incet din putere. De aceea este recomandata schimbarea ei, pentru a putea garanta producerea unor raze suficient de puternice pentru a omora microbii. Cu toate ca se recomanda legarea electrica a sterilizatorului la pompa, astfel incat acesta sa functioneze doar atunci cand functioneaza si pompa, nu se recomanda pornirea/oprirea prea des a sterilizatorului intrucat aceste manevre scad considerabil orele de functionare pentru care acesta a fost proiectat de catre producator.

Radiatiile UV sunt, dupa cum am spus, extrem de eficiente impotriva germenilor, inclusiv cei rezistenti la clor precum Cryptosporidium si Giardia, insa ucid acesti germeni doar in momentul in care actioneaza direct asupra lor (adica atunci cand acestia trec prin sterilizator). Dar in cazul unei piscine vorbim despre volume mari de apa si despre o perioada suficient de mare de timp pana cand niste microorganisme ajunse in bazin trec prin sterilizator si sunt distruse. De aceea se impune folosirea clorului sau bromul drept dezinfectanti reziduali, care sa-si indeplineasca rolul in marea masa de apa din bazin, pana cand aceasta este preluata prin sistemul de recirculare.

Concluzie : Pentru a transforma o piscina intr-un mediu deplin sanatos, nu putem renunta “de tot” la tratamentul chimic. Sa pretinzi acest lucru este pur si simplu inexact.

Ca la fiecare articol precedent incheiem cu o trecere in revista a avantajelor si dezavantajelor.

Avantaje :

  • Eficacitate mare in distrugerea unei game largi de microorganisme, inclusiv cele rezistente la clor (Cryptosporidium and Giardia)
  • Nu exista nici o influenta asupra proprietatilor chimice si organoleptice ale apei; nu se formeaza produsi secundari
  • Nu exista risc de supradozare
  • Costuri de investitie si de operare scazute, consum redus de energie
  • Instalare usoara (doar conectarea la traseul hidraulic si la alimentarea cu energie electrica)
  • Operare usoara, nu sunt necesare precautii speciale pentru siguranta oparatorului

Dezavantaje

  • Intrucat nu are efect remanent, nu este eliminata complet folosirea unui dezinfectant traditional precum clor sau brom; insa acesta se foloseste intr-o cantitate mult mai mica.
  • Prin tratamentul UV nu se indeparteaza metalele din apa si de aceea pot aparea pete brune pe liner.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *