Tratarea apei din piscina prin metoda electrolizei

Posted on Posted in Articole

O alta metoda de tratare foarte des intalnita, la noi mai ales la piscinele private, este tratarea prin electroliza sarii. In limbajul de specialitate se mai foloseste termenul de electroclorinare si procedeul are la baza tot tratarea cu Clor, insa acum vorbim despre o metoda prin care aceasta componenta se obtine suta la suta natural, fiind mult mai sanatoasa. Electroclorinarea presupune generarea de clor prin electroliza unei solutii saline ce trece printre doi electrozi polarizati cu ajutorul unui curent electric de joasa tensiune.

Procesul de electroliza produce hipocloritul de sodiu (NaOCl), ce disociaza instantaneu in acid hipocloros, forma oxidanta a clorului traditional, folosita la dezinfectarea apei piscinei. (detalii aici)

Acidul hipocloros (HOCl) distruge atat materiile organice cat si agentii patogeni, algele, bacteriile, microorganismele. Apoi clorul activ sub actiunea razelor ultraviolete, se transforma din nou in sare, gata sa reia ciclul si sa produca din nou clor.

Echipamentul special numit electrolizor (sau celula de electroliza) se amplaseaza pe circuitul hidraulic al apei si este compus din electrozi de titan, imbracati intr-un metal nobil precum rutheniul sau iridiul, prin care trece un curent continuu de joasa tensiune.

Sistemele de electroliza sunt extrem de diverse si putem porni de la electrolizoare simple de sare, continuand cu electrolizoare cu polarizare inversa (pentru curatarea electrozilor) sau cu sisteme complexe care contin si dozatoare de pH, sonde pentru masurarea cantitativa a clorului si a ph-ului, etc.

Reglarea cantitatii de clor eliberat in piscina poate fi modificata automat sau manual. Reglajul manual este intalnit la piscinele mici private sau publice unde se regleaza cantitatea de energie a statiei de electroliza. Regimul automat este folosit pentru statiile mai mari care regleaza nivelul clorului din apa.

Cum functioneaza in practica :

Apa din piscina se alimenteaza cu 3-7 kg de sare pentru fiecare m3 de apa din piscina, in functie si de indicatiile producatorului echipamentului de electroliza. Aceasta este cantitatea initiala,  suficienta pentru un intreg sezon de imbaiere. Dupa 24 de ore de la introducerea sarii in apa piscinei, sistemul de electroliza este pus in functiune. Apa sarata trece prin electrolizor producand clorul ce dezinfecteaza apa, iar reziduurile ramase in urma procesului de electroliza, prin actiunea ultravioletelor precum si a altor factori, se recristalizeaza in sare. Electroliza de sare se bazeaza astfel pe un ciclu perpetuu si extrem de simplu.

Din punct de vedere economic electroliza cu sare reprezinta o investitie la inceput, dar pe parcurs costul tratamentului este foarte redus. Daca am vorbi despre cazul ideal, in care sa nu existe nici un fel de variatii ale volumului initial de apa din piscina, atunci acest proces ar functiona la nesfarsit fara alte adaugari de sare. Totusi, in practica, este indicata si chiar necesara cate o completare periodica. Toate pierderile de apa datorate evaporarii, spalarii filtrului, debordarii peste marginea piscinei, se traduc prin completarea cu apa proaspata a volumului de apa initial. De aici si necesitatea de a suplimenta si cantitatea de sare, corespunzator aportului de apa proaspata, pentru a reface concentratia de sare necesara unei functionari corecte a sistemului de electroliza. Un consum estimativ,  de completare ulterioara cu sare este in medie de 10% pe an, fata de cantitatea initiala introdusa in bazin.

Ca sa concluzionam din cele expuse mai sus vom sublinia avantajele acestei metode, dar si dezavantajele.

Avantaje

  • Are un efect puternic si sigur – clorul este un dezinfectant foarte bun, in plus prin aceasta metoda este in permanenta generat in apa;
  • Este economica si sustenabila. Procesul este aproape un perpetuum mobile, repetandu-se un timp nedefinit fara adaosuri semnificative si fara produsi secundari poluanti;
  • Nu avem nevoie de adaugare de alte substante chimice (periculoase). Deci nici nu vom depozita sau manevra astfel de substante;
  • Se obtine o calitate foarte buna a apei cu un confort la imbaiere de neegalat. Nu va exista miros de clor si nici ochi sau piele inrosita;
  • Remediere fără probleme a echilibrului apei si după o absenţă îndelungată.

Dezavantaje

  • Apa este sarata – apa piscinei este mult mai sarata decat in mod natural, dar mult mai putin sarata comparativ cu apa de mare sau chiar cu lacrimile omenesti, care contin 9g/l de sare ! Poate avea un efect de uscare a pielii, insa cu un dus dupa baia in piscina efectele vor fi total inlaturate. Insa nu trebuie sa va speriati ! – apa aceasta „sarata” este de cca 10 ori mai putin sarata decat apa marii (care contine 35 kg sare/m3), asa ca nu va ganditi ca veti avea aceeasi senzatie pe care o aveti dupa ce faceti baie in mare si sarea vi se usuca pe corp.
  • pH-ul trebuie supravegheat: in reactia chimica de electroliza se genereaza soda care actioneaza direct asupra pH-ului. O supraveghere regulata este astfel necesara pentru a conserva echilibrul apei.
  • Aceste instalaţii nu sunt potrivite pentru bazine din metal (aluminiu, inox) si nici pentru piesele metalice. Prin concentraţia mai mare de sare necesară în bazin, in timp se corodează părţile metalice (chiar si de inox): prizele de admisie apă, scarile precum si alte parti metalice din apropierea piscinei.

Ciclul continuu al procesului de tratare prin electroliza

 

 Sarea care trebuie folosita:

Nu toata sarea este la fel , iar cea folosita pentru acest tip de tratare are niste caracteristici speciale.

  • In primul rand trebuie folosita doar sarea rafinata, deoarece este o sare de o puritate ridicata.
  • Aceasta contine foarte putine oligoelemente (precum fier, cupru, plumb, mangan) care ar putea sa strice echipamentul de electroliza. De asemenea se elimina si posibilitatea de formare de pete pe linerul piscinei.
  • Sarea rafinata este pura si din punct de vedere microbiologic: nu contine agenti patogeni.
  • Forma fizica: granule – pentru o dizolvare treptata si uniforma in apa.

Stiati ca :

Exista trei tipuri de sare, dupa provenienta: sarea de mare, sarea gema (din exploatari miniere deschise) si sarea rafinata (sau de evaporare).

Sarea de mare se produce lasand apa de mare sub actiunea soarelui si a vanturilor, in niste bazine foarte putin adanci, pana cand aceasta se evapora. Sarea care ramane dupa acest proces este grunjoasa si aspra si in acest prim stadiu nu arata nicidecum ca sarea fina si curata pe care o punem in mancare. Sarea produsa astfel se numeste sare de mare. Este folosita in industria chimica, alimentara si ca sare de masa.

Sarea extrasa din minele de sare (exploatari deschise) este cea bruta si care se foloseste de obicei la topirea zapezii sau eventual la muraturi. Se extrage prin excavarea directa a unor zacaminte subterane (salinele). Este folosita in principal la deszapezire.

Sarea de rafinarie este cea obtinuta prin cea de-a treia metoda, numita si metoda hidraulica. Este nevoie de doua puturi, forate in zacaminte de sare, la circa 400 m adancime. Prin cele doua puturi circula apa.  Prin primul put este pompata apa proaspata care dizolva sarea din zacamant; apoi apa sarata este pompata printr-o pipa in cel de-al doilea put si scoasa la suprafata.
Apoi, in rafinarii, apa este evaporata din saramura, lasand in urma granulele de sare. Aceste granule sunt puse in niste cilindri, in care aerul cald grabeste uscarea sarii. Sarea uscata este apoi testata pentru puritate, este maruntita si devine gata de folosit.

Aceasta din urma este sarea folosita la tratarea apei prin electroliza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *