Articole

Tipuri de sisteme cu deversare de suprafata

In acest articol ne-am propus sa va facem cunoscute sistemele care se folosesc in cazul deversarii cu preaplin – overflow, rebord de suprafata, rigola perimetrala – alti cativa termeni generici echivalenti folositi pentru acest gen de sisteme.

Sistemul de deversare cu canal de preaplin are urmatorul principiu de functionare: apa din piscina se scurge printr-un deversor în canalul de colectare din care, cu ajutorul gravitatii, este dirijata catre un bazin denumit bazin de compensare. Bazinul de compensare se echipeaza la randul lui cu un senzor de preaplin si un dispozitiv de completare automata cu apa proaspata, în asa fel încât si se pastreze nivelul apei din piscina.

Din bazinul de compensare, apa este aspirata cu o pompa, trece prin filtrul care retine impuritatile si se întoarce în piscina prin orificiile de intrare. Orificiile de intrare se amplaseaza pe fundul bazinului, asigurand astfel o circulatie a apei pe verticala.

Bazinul de compensare trebuie construit la fel de solid ca si corpul bazinului si  prevazut de asemenea cu finisaj hidrofug in vederea intretinerii si curatarii ulterioare. Daca se finiseaza cu liner sau membrana PVC acestea trebuie fixate de pereti, pentru a nu exista posibilitatea de a fi absorbite de pompa si a o bloca.

De asemenea se recomanda ca adancimea bazinului de compensare sa fie aceeasi cu a celui mai adanc punct al piscinei, in caz contrar putandu-se intampla ca aerul sa intre in sistemul de recirculare al apei.

1. Sistemul cu preaplin finlandez, primul sistem pe care-l descriem, este si cel mai des intalnit, mai ales la constructiile actuale.

Sistemul finlandez este sistemul cel mai utilizat pe scara larga, în special pentru bazinele destinate inotului sportiv sau competitiilor nationale sau internationale. El are multe avantaje, atât estetice cat si functionale.
Cu acest tip de margine de piscina, valurile provocate de inotatori nu sunt deloc reflectate inapoi in bazin, ci sunt absorbite si apa se scurge direct în rigola (canalul de preaplin). Prin scurgerea continua de apa ( atunci cand piscina este folosita) sosirea regulata a apei evita înfundarea canalului.
Cerinte si recomandari:
– Culoarea piesei de frontiera ( chiar muchia bazinului) trebuie sa contrasteze cu culoarea marginii bazinului (zona dintre peretele vertical si rigola). Acest marcaj este acela care asigura siguranta înotatorilor, pentru ca acestia trebuie sa distinga marginea piscinei în sine, aceasta fiind scufundata sub apa. De obicei, aceasta piesa este albastru închis (FINA cere albastru) sau negru.
– Marginea aflata sub apa nu ar trebui sa aiba o panta care sa depaseasca 10% înclinatie, pentru a asigura o buna deversare.
În bazinele de înot, in special pentru competitii se recomanda ca partea scufundata sa fie mai lata ( in jur de 30-40 cm)- trei piese ceramice de cca 12 cm înainte de jgheab pentru a amortiza mai bine valurile si a le ajuta sa se scurga lent in sistemul de evacuare. Într-un bazin utilizat pentru cursuri de inot sunt suficiente doua piese ceramice – deci o latime de cca 25 cm. 

-Marginea bazinului trebuie sa ofere posibilitatea de a te putea apuca cu degetele de ea. De aceea ea trebuie prevazuta cu o canelura, de minim 15 mm adancime.

Canalele de preaplin pot fi îmbinate pe lungime cu un al doilea canal pentru recuperarea apelor care se scurg de pe plaja piscinei, pentru a le impiedica pe acestea sa intre in sistemul de recirculare al bazinului.

2. Sistemul de preaplin Wiesbaden

Acest sistem poate fi executat în doua variante: inundat ( in surflot) sau pe perete. Prima varianta este tot una de deversare la nivelul plajei. Deoarece nivelul apei este peste nivelul plajei, este necesara stabilirea unui sistem de etansare adecvat intre elementele canalului de preaplin si primul rand de dale al plajei. Folosirea materialelor epoxidice este o masura foarte buna. Piesele modulare ce se folosesc in zilele noastre au eliminat constrangerile legate de latimea jgehabului, permitand totusi o mult mai mare flexibilitatea la evacuarea apei. In schimb, marimea rigolei depinde de numarul de puncte de evacuare din canal. De exemplu un jgheab de deversare mai mare necesita mai putine puncte de evacuare a apei. Spre deosebile de sistemul pe perete, canalul de evacuare pentru sistemul inundat trebuie prevazut cu un grilaj, pentru a preveni accidentele.

La sistemul pe perete nivelul apei este sub marginea bazinului ( similar piscinelor cu skimmere). Apa patrunde liber in santul prezent de-al lungul peretilor si de acolo este preluata in bazinul de compensare. Din punct de vedere al securitatii, sistemul de perete Wiesbaden nu ofera o vizibilitate, nici a înotatorilor si nici a marginii piscinei, la fel de buna ca cea a sistemului inundat. Mult timp utilizat pe scara larga, acest tip de margine de piscina este folosit acum doar ocazional, pentru nevoi specifice cum ar fi renovarea, zonele de aterizare de la tobogane sau piscine în aer liber (ofera o mai buna separare a apei intre bazin si plaja, acestea doua neintrand practic nicicum in contact). Integrarea acestui tip de sistem nu necesita mult spatiu, intrucat jgheabul se incastreaza in peretele piscinei. 

Indiferent de tipul de rebord, în surflot sau pe perete, muchia canalului sau muchia de preaplin, trebuie sa aiba si rolul de prindere ergonomica pentru înotatori.

3. Sistemul Zurich este adesea ales pentru balneoterapie si este relativ putin utilizat în afara acestui cadru, în ciuda unei functionari asociate cu existenta unui avantaj acustic net .

Spre deosebire de sistemul  Wiesbaden inundat, în sistem Zurich canalul este executat retras putin de la marginea bazinului.
In consecinta, dupa ce trece muchia ridicata, apa nu cade direct în sant, acest lucru producand realmente mai putin zgomot.
Acest concept permite evitarea constrângerilor legate de dimensiunile jgheaburilor si se adapteaza perfect nevoilor de avacuare a apei.

Cum cum puteti observa si din fotografii, sistemul Zurich este similar cu cel Weisbaden superior , singura diferenta constand in distanta care exista intre piesa de margine si canalul de scurgere.

Aceasta distanta poate varia in functie de solutiile tehnice ale diversilor producatori, singura cerinta fiind faptul ca trebuie sa fie executata in panta usoara catre canalul de colectare, pentru o scurgere facila si rapida a apei.

4. SAINT MORITZ SYSTEM

Marginea de tip Saint Moritz este una speciala si in mod normal este folosita la piscinele terapeutice sau tip spa si in general unde din motive tehnice este nevoie ca bazinul sa fie partial suprateran. Datorita aspectului estetic al acestui sistem, se poate crea un frumos efect de cascada la piscinele recreationale sau de agrement, care permite integrarea spectaculoasa a piscinei în peisaj.
Marginea rotunjita este mai inalta decat nivelul solului ( sau plajei piscinei).

• Nivelul apei este cu 50-60 de cm deasupra solului.

• Apa se revarsa peste margine si cade intr-un canal de scurgere ( o rigola perimetrala) ce se afla la nivelul solului. Rigola se poate executa fie ca un jgheab deschis, putin adanc, fie ca un canal de scurgere placat si acoperit cu gratar.

• Solutia traditionala pentru placarea unei astfel de forme consta în general din brauri de placi ceramice normale instalate în jurul betonului rotunjit. Acest lucru implica totusi atât eforturi suplimentare cat si timp pentru pozitionarea si montarea placilor ceramice, mai ales în cazul unor bazine cu forme neregulate si pentru crearea de imbinari estetice. Pentru o placare mai frumoasa, sunt preferate placi de dimensiuni mici ( mosaic).

• Luand in considerare posibila erodare, rosturile ar trebui chituite cu rasina epoxidica.

Sistemele de ceramica amintesc ca pornind de la punctul cel mai inalt al rosturilor de dilatatie, panta apelor de plaja trebuie sa fie îndreptata catre sistemele de drenaj destinate apelor uzate ( pluviale).

Numarul de guri de evacuare, diametrul lor, precum si marimea rigolei de scurgere trebuie calculate si stabilite inainte de a se incepe executia, pentru a se putea realiza lucrarile de zidarie lasand rezervele necesare.

Recomandari:
– Sa aiba în scurgerile din jgheaburile de preaplin din capul bazinului un sistem anti-zgomot (asa-numita “supapa silentioasa”) pentru eliminarea zgomotului nedorit (efectul de Vortex) în timp ce se face scurgerea constanta.
– Pentru utilizarea în aer liber, folositi numai rigole si piese speciale pline pentru a preveni deteriorarea cauzata de înghet, specifica pieselor cave.
– În timpul constructiei bazinului, realizati si o galerie tehnica de vizitare sub zona de imbinare cap / plaja, prin care se va controla starea colectorilor si rostul de dilatare.

Într-adevar, exista diferite tipuri de margini de bazin. Daca in zilele noastre sistemul finlandez este folosit la un bazin de înot din doua, si alte modele au avantaje si dezavantaje pe care trebuie sa le cunoasteti înainte de a face o alegere.
Sistemele de ceramica ne reamintesc cerintele speciale de iscusinta ce se ridica la executia rigolei de preaplin si faptul ca pentru a realiza marginea de deversare este nevoie de o expertiza speciala.
Nivelul de rebord al marginii bazinului trebuie executat cu o toleranta de + sau – 2 mm si, prin urmare, necesita o realizare foarte precisa.

Datorita faptului ca fluxul de apa circula pe verticala (de la fundul bazinului catre suprafata) si datorita faptului ca preluarea apei de suprafata  se face rapid pe o zona intinsa, toate aceste sisteme sunt considerate a asigura un nivel ridicat al calitatii apei. In consecinta se folosesc cu precadere in constructia piscinelor publice, fiind o cerinta cvasiobligatorie pentru piscinele publice de mari dimensiuni.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *