Sa fim putin transparenti !

Posted on Posted in Articole

Piscinele cu pereţi transparenţi au fost pentru prima dată construite ca un ajutor pentru instructorii de înot şi de scufundări, în supravegherea elevilor. Ele sunt perfecte pentru observaţie.

Apoi acestă “invenţie” a început să fie apreciată de către designeri, cărora le oferă o gamă foarte largă de posibilităţi de creare a unor puncte de atracţie sau a unor bariere invizibile între diverse spaţii. Sunt nişte instrumente perfecte în joaca cu lumina, iar folosirea unui perete transparent aduce vitalitatea apei în mediul de viaţă.

Atunci când ai un loc mic sau întunecat, o piscina cu pereţi transparenţi poate furniza o remarcabilă impresie de spaţiu şi lumină (similar unei oglinzi).

La început, aceşti “pereţi transparenţi” executaţi din sticlă erau de mici dimensiuni, doar nişte ferestre în peretele bazinului.

Pe măsură ce timpul a trecut, tehnologiile de prelucrare a sticlei au evoluat şi suprafeţele expuse prin intermediul ei au devenit mai mari, iar expunerea mai sigură. Astăzi, atunci când se proiectează pereţi de sticlă, aceştia sunt construiţi din plăci de sticla călită (sticlă securizată) laminate. Sticla călită laminată este mult mai puternică decât sticla recoaptă (obişnuită) și are o rezistență la impact mai mare. Are două avantaje semnificative. Primul este acela al siguranţei în momentul apariţiei unui accident. Faptul că este sticlă securizată, face ca în momentul în care geamul se sparge, acesta să se rupă în fracţiuni foarte mici, incapabile să rănescă. Apoi, faptul că exista mai multe straturi de sticlă, laminate între ele, face ca în cazul unui accident, să nu se spargă decât feţele superioare, de contact direct, pe când cele interioare asigură un suport pe timp scurt, până la înlocuirea geamului. La o piscină, în situaţia unei feţe sparte sau compromise, celelalte straturi preiau presiunea hidrostatică şi pot susţine volumul de apă, până când apa este evacuată în vederea schimbării geamului. Dacă nu s-ar folosi sticla laminată, atunci orice ciocnire sau fisurare a peretelui ar fi urmată aproape instantaneu de spargerea întregii suprafeţe şi deversarea conţinutului bazinului.

În zilele noastre, a mai apărut un material, ca alternativă la sticla tradiţională (din siliciu), care prinde din ce în ce mai mult teren. Plexiglasul sau sticla acrilică. Progresele făcute în tehnologiile acrilice au dat naştere unor produse mai versatile, preferate de către profesioniştii din domeniul construcţiei de piscine.

Sticla acrilică este recomandată în aplicaţii de mari dimensiuni, cu forme speciale sau pentru a îmbina fără urme vizibile panouri modulare. Sticla laminată rămane de folosit în proiecte simple, de mici dimensiuni, unde reprezintă o soluţie mult mai economică.

Sticla acrilică sau plexiglasul (termenul comercial) are nenumărate avantaje în faţa sticlei.

În primul rând, deşi asta poate veni ca o surpriză la anume păreri preconcepute, acrilul oferă o mai bună claritate optică, cu distorsionări sau colorări de profunzime minime. În el, rata de transmitere a luminii este de 92%, faţă de sticlă ce atinge o rată de doar 80%. În plus acrilul este perfect transparent, datorită faptului că el poate fi turnat dintr-un singur strat în grosimi de până la 350 mm, în timp ce sticla, din cauza laminării în straturi multiple, ajunge să aibă o colorare uşor verzuie.

Acrilul are o rezistenţă de impact de 17 ori mai mare decât sticla şi, spre deosebire de cea din urmă, el nu se sparge.

De asemenea densitatea acrilului este  aproximativ jumătate din densitatea sticlei, ceea ce îl face mult mai uşor. În consecinţă transportul şi manipularea lui sunt mult mai facile.

Transferul căldurii în interiorul sticlei acrilice este de circa 8 ori mai mic decât în interiorul sticlei. Asta face ca pierderile de temperatură printr-un perete de sticlă să fie mai mari, deci şi sub acest aspect sticla tradiţională pierde puncte.

Un alt avantaj, tot al acrilului, îl constituie versatilitatea lui. Poate fi produs într-o multitudine de forme (curbate sau tubulare), culori, texturi sau finisaje. Plăcile acrilice pot fi tăiate, găurite, şlefuite sau lustruite dupa ce au fost turnate.

Dacă vorbim despre întreţinerea suprafeţei, aici sticla mai recuperează puţin din avansul înregistrat de plexiglas la avantaje. În primul rând, sticla are o rezistenţă mai bună la zgârieturi. În al doilea rând, sticla nu are multe restricţii la substanţele de curăţare, fiind o suprafaţă mai dură. În schimb, plexiglasul poate fi uşor deteriorat fizic sau chimic. Adică poate fi uşor zgâriat, dacă-l curăţăm cu substanţe abrazive sau cu anumite substanţe chimice. În general o suprafata acrilica nu se şterge niciodată în stare uscată. Trebuie folosite lavete fine, umezite fie cu apă curată fie cu produse de curăţare. Dintre produsele de curăţare trebuie evitate cele cu amoniac (vor roade din suprafaţa de contact şi o vor opaciza), compuşii ce includ cetone, halogeni, compușii aromatici și solvenții precum diluanți, acetonă, benzină, benzen și tetraclorură.

Alţi agenți de curățare care trebuie evitaţi sunt produsele de curățare pentru geamuri şi pentru bucătărie.

Însă, chiar daca suprafaţa plexiglasului poate fi deteriorată uşor, el poate fi tot uşor reparat (polisată suprafaţa respectivă, dacă zgârieturile nu sunt de profunzime). Sticla este imposibil de reparat.

Şi trebuie să mai ţineţi cont de un lucru, înainte de a vă hotărâ la un astfel de proiect. Un perete transparent trebuie să beneficieze de o practică de curăţare aparte. El trebuie tot timpul şters şi periat, indiferent dacă este un perete pe care curge apa în permanenţă (de rebord) sau un perete pe care apa ajunge doar până la o anumită înalţime. Cu atât mai mult, în cel de-a doilea caz trebuie acordată o grijă deosebită zonei de la linia apei.

Sentimentul de admiraţie scontat poate dispărea rapid, atunci când avem în faţă o “transparenţă” obturată de dungi, pete şi dâre !

Ca o concluzie foarte importantă, atât sticla cât şi plexiglasul pentru piscine, sunt două produse special fabricate pentru această folosire şi nu se pot face improvizaţii sau adaptări cu orice produse găsim pe piaţă.

În plus, nici montarea acestor pereţi nu se face de către amatori, cu atât mai mult cu cât fiind un accesoriu deosebit şi folosit pe scară restrânsă, trebuie să căutaţi chiar şi printre constructorii de piscine, doar pe aceia care au experienţă sau instruire în astfel de lucrări.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *