O mica istorie a saunei finlandeze

Posted on Posted in Articole

Din cele mai vechi timpuri, mai toate popoarele lumii au folosit diverse tehnici de a face trupul sa transpire, cu scopul, urmarit in special in acele vremuri, de a se pastra curati. Daca romanii aveau termele, popoarele slave aveau „bania”, indienii americani aveau „sweat lodge”, orientalii aveau „sentoo si o-furo”, sauna in forma ei traditionala este atribuita finlandezilor. Chiar cuvantul in sine este singurul termen finlandez imprumutat de limba engleza, si nu numai.
In Evul Mediu „baile de transpiratie” erau populare in Europa, si desi se presupune ca finlandezii foloseau sauna cu mult inainte, din cauza infimei influente culturale pe care o aveau in regiune, acest lucru nu a fost remarcat. Au inceput sa capete notorietate, doar cand la popoarele europene aceasta practica , folosirea bailor publice, a ajuns pe cale de disparitie, fiind infierate obiceiuri indecente ce se nasteau aici si cauzau si transmiterea de boli venerice.
Doar finlandezii, rusii si popoarele scandinave au ramas credinciosi „bailor de transpiratie”.
Apoi in Suedia au suferit un declin la inceputul secolului 18, pastrandu-si un scop doar terapeutic, fiind blamate pentru consumul de lemn si raspandirea bolilor venerice, atata timp cat ele constituiau si un paravan pentru prostitutie.
Si in Norvegia lucrurile s-au petrecut la fel. Se facea propaganda impotriva lor pretinzandu-se ca frecventarea lor ar provoca convulsii, tumori, pierderea vederii. De asemenea se spunea ca sauna cauzeaza zbarcirea si innegrirea pielii, precum la batranii tarani finlandezi.
Cu toate presiunile facute asupra finlandezilor printr-o propaganda publica a medicilor suedezi, acestia nu au renuntat la obiceiul lor. Taranii finladezi traiau in conditii foarte grele, din munca campului. Un fermier ajuns seara acasa de pe camp se strecura in coliba pe care o folosea dealtfel si pentru a usca maltul sau a afuma carnea. Caldura „savu-saunei” ii relaxa muschii si ii alina sufletul. Era o practica ca intr-un sat fiecare fermier sa pregateasca, pe rand, sauna si apoi sa bata la usile vecinilor si sa-i cheme la odihna.
In afara de menirea sociala sauna era singurul loc cald, sterilizat si care avea apa din belsug. Fumul savusaunei continea acid tanic care steriliza suprafetele. Un proverb vechi finlandez spunea ca „ Sauna este farmacia saracului” intrucat aici aveau loc nasterile sau mici interventii chirurgicale.
Sauna a dobandit in secole de folosinta si o semnificatie spirituala. Era privita de catre finlandezi ca un altar si tot un vechi proverb spunea „ In sauna trebuie sa te comporti la fel ca in biserica”, intrucat reprezenta o experienta complexa, mai presus de curatarea corpului in sine.

Dar ce este sauna ?
Sauna traditionala finlandeza, reprezinta o camera imbracata in lemn, incalzita pana la 150 – 195 F ( 65- 90 C), si in care temperatura si umiditatea pot fi controlate din interior, prin adaugarea de combustibil si prin stropirea cu apa a pietrelor incalzite de soba. O soba incalzita initial cu lemne, dar care mai nou poate fi si electrica, incalzeste niste pietre speciale care radiaza apoi caldura in interiorul camerei. Se creeaza o atmosfera blanda, iar caldura poate fi suportata mai usor de catre corp.
Soba pe lemne se foloseste cu precadere la saunele in afara oraselor . Soba de metal cu pietre deasupra este incalzita cu lemn de mesteacan , preferat pentru calitatea lui ( putere calorica mare) si pentru mirosul placut pe care-l degaja. In lipsa lui bineinteles ca poate fi folosit orice tip de lemn, numai ca trebuie sa fie bine uscat. Soba se alimenteaza cu lemne pana se ajunge la temperatura dorita.
Pentru zona urbana de preferat sunt sobele electrice. Sunt foarte usor de exploatat, doar apesi un buton. Si ele au pietre deasupra pentru a retine si apoi radia caldura sau pot avea o singura lespede de piatra care sa poata fi stropita cu apa pentru a creea umezeala.
Sobele cu cos au avut si ele doua etape. Cand a fost inventat cosul de fum, pietrele erau incalzite direct de foc, iar fumul trecea in cos printre ele. De aceea procedura era similara cu cea a saunei cu fum : intai se incingeau bine pietrele (numai ca intr-un timp mai scurt), apoi focul era lasat sa se stinga si utilizatorii patrundeau imediat in incapere. Apoi acest tip de soba s-a imbunatatit ajungand la varianta din prezent, in care focarul este o incinta inchisa, separata de pietre. Acestea se afla intr-o cutie de metal deasupra focului si printre ele sunt intercalate si elemente de fier pentru un mai bun transfer de caldura. Focul poate sa arda permanent, dar asta inseamna si deranjul de a avea grija de el.
Sauna uscata – este sauna la care nu se foloseste nici un pic de apa, iar nivelul de umiditate este 10%. Daca facem sauna uscata atunci temperatura poate ajunge si pana la 90 C. In principiu tine doar de preferintele utilizatorului daca sedinta de sauna sa fie de tipul uscata sau umeda, dar tineti cont de faptul ca la sauna umeda, aburul emanat prin stropirea pietrelor incinse intensifica senzatia de caldura perceputa de organism, in concluzie nu putem avea maximul de temperatura permis ci trebuie sa ne situam la inceputul intervalului.
Sauna umeda presupune existenta galetii cu apa si a polonicului si in ea se poate atinge o umiditate de pana la 60% ( in functie de cantitatea de apa aruncata pe pietre). Foarte important este un löyly sanatos (asa numesc finlandezii aburul din sauna ), de aceea apa rece se arunca pe pietrele suficient de incinse ca sa o evapore transformand-o in abur. In general utilizatorii stau pe bancile mai aproape de tavan, deoarece acolo ajunge imediat aburul fierbinte. Pentru ca experienta sa fie mai placuta se pot adauga diverse uleiuri esentiale in apa care se arunca pe pietre. De asemenea se poate folosi „vihta”, un manunchi de ramuri de la diverse specii de pomi precum mesteacan, cedru, eucalipt, stejar sau alti pomi cu frunze mari. Ramurile trebuie culese primavara sau la inceputul verii cand frunzele sunt moi, fragede si bine prinse pe ram. Crengutele trebuie ori puse in pungi de plastic in congelator ori uscate cu capul in jos, pentru a le putea folosi apoi in toate anotimpurile. Inainte de a fi utilizate la „biciuirea” usoara a corpului ele trebuie scufundate cateva minute in apa fierbinte, pentru ca frunzele sa se inmoaie.
Pentru ca experienta sa nu fie inconfortabila si poate daunatoare pentru utilizator, americanii se bazeaza pe „regula 200” insemnand ca suma dintre temperatura (in grade F) si umiditate trebuie sa fie intotdeauna 200. La o temperatura de 150 F trebuie o umiditate de 50 %, pe cand la o temperatura de 190 F umiditatea trebuie sa fie de 10 %.

Sauna cu fum -„savu sauna”- este un tip special de sauna fara cos de evacuare. Este cel mai vechi tip de sauna, intrucat cosul de fum a fost o descoperire ulterioara. Lemnul este ars intr-o soba mare, care are in jurul ei o cantitate masiva de pietre de la 300 la 800 Kg. Focul arde si jumatate de zi si este lasat sa se stinga cand sauna este incinsa bine de tot. Flacarile incalzesc direct pietrele, fumul patrunzand in camera prin rosturile dintre pietre. In tot acest timp usa se lasa intredeschisa pentru a fi evacuat fumul sau se poate deschide larg, la final, cand focul s-a stins. Funinginea innegreste incaperea ( chiar trebuie ca podeaua si bancile sa fie spalate inainte de folosire) si lasa o aroma placuta in sauna. Aceasta funingine este o forma de carbune si are efectul de a lupta contra bacteriilor. Experienta este una extrem de veritabila si placuta, insa procedura este mare consumatoare de timp si de resurse, de unde si restransa ei raspandire in zilele noastre.
Doar adevaratii cunoscatori i-au ramas fideli. In plus sunt considerate a fi cele mai simplu si ieftin de construit. Sunt mai durabile gratie efectului dezinfectant al fumului care protejeaza mai bine lemnul.

Revolutia tehnologica pe care o traim de zeci de ani a adus diverse variatii pe aceasta tema. Spre exemplu sauna cu infrarosu se bazeaza pe caldura radianta pe care emitatorii o reflecta direct asupra corpului utilizatorului facandu-l sa transpire, in loc sa incalzeasca pietrele care incalzesc la randul lor aerul din camera si apoi utilizatorul. Are un timp de incalzire foarte mic si opereaza la temperaturi mai scazute decat sauna traditionala finlandeza, dar neoferind aceeasi experienta complexa a unei calduri invaluitoare si a aburului degajat de pietrele incinse.
Ea este cel mai bine folosita drept camera de relaxare incalzita, unde poti asculta muzica sau citi ziarul sau pe care o poti folosi ori inainte ori dupa o activitate sportiva, pentru a incalzi musculatura sau pentru a elibera tensiunea.
Bineinteles ca cercetarea nu sta pe loc, industria se dezvolta si apar tot timpul abordari noi, echipamente in pas cu timpurile pe care le traim.

Cu toate acestea sauna finlandeza ramane un simbol national, un obicei perpetuat fara nici o schimbare de sute de ani, un ritual cu care s-au identificat inventatorii lui, dar a fost imbratisat fara modificari de multe alte popoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *